Temperaturile scad, zilele se scurteaza, iarna isi trimite vestitorii si Craciunul este din ce in ce mai aproape. Este anotimpul cand trupul si mintea ne cer sa evadam din casele ce ne-au devenit un fel de refugiu… in natura, in aer curat si liniste unde sa petrecem timp cu noi insine.
Nu ma pot gandi la un loc mai bun pentru a ma bucura si a aprecia natura in toate anotimpurile ei decat o evadare in frumusetea mereu schimbatoare a padurilor.
Cati dintre noi nu visam la momente de relaxare? Sa auzim doar fosnetul copacilor, sa ne lasam in voia trilurilor pasarilor, sa simtim mirosul padurilor, sa ne reconectam cu ritmul naturii.
Caut paduri pe oriunde merg, urmand carari care duc spre locuri necunoscute.
La inceput, „tacerea” din padure este ciudata. Nu auzi nimic, dar daca stai cateva momente nemiscat iti dai seama ca exista pasari in copacii indepartati.
Apoi vantul se ridica si copacii incep sa sopteasca intre ei.
In paduri totul iti vorbeste: frunzele, pietrele, cerul, aerul, ploaia. Totul pare a spune ceva.
Apoi auzi sunetul secolelor. Vibratiile de mii de ani, mai adanci decat auzul omului, dar la fel de reale ca scartaitul unei crengi ce se frange sub picioare.
Copacii stravechi au radacini care ajung atat de departe in pamant incat ating istoria.
Frunzele rosii si aurii care cad ca ploaia, creeaza o magie aparte.
Sunt fascinata de paduri, de amestecul divers de copaci dintr-un singur loc, de modul in care lumina se joaca cu umbre si culori.
Peisajul colorat formeaza o pictura superba.
In timp ce vanturile adie usor si frunzele de toamna cad intr-un dans ametitor, hai sa ne tinem de mana copilul si partenerul de viata si sa vorbim despre tot si nimic, sa imbratisam natura, sa atingem scoartele copacilor si sa simtim secretele misterioase pe care le detine padurea.
Daca vrei sa fii la curent cu tot ceea ce postez, urmareste-ma si pe facebook.
Amintiri de departe 
Un gând